Părăsim epoca Renaşterii pentru a ne regăsi în perioada Războiului de Independenţă din Statele Unite. Firul epic al romanului (jocului) descrie viaţa unui copil a cărei copilărie este răpită, fiind, în schimb, antrenat pentru a deveni luptător. De data aceasta camera de filmat se roteşte cu 180° şi, în loc de a citi povestea unui Asasin, avem în faţă povestea unui Asasin care devine templier. Romanul este, astfel, o poveste cu Asasini, însă văzută din perspectiva templierilor. Spre deosebire de romanele anterioare, unde se distinge clar fiecare nivel de joc corespunzător unui capitol sau a unei părţi din roman, în Renegatul Bowden pare a fi lăsat firul jocului pe planul al doilea şi insistă mai mult pe povestea vieţii personajului principal. Pentru că, între timp, editura Paladin a scos de sub tipar şi seria Descendenţilor a lui Matthew J. Kirby, cred că se pot face unele comparaţii şi se pot naşte unele preferinţe. Eu aş înclina spre Bowden, rămânând însă sub imperativul lui de gustibus. Lectură plăcută!
